≡ Menu

De la Brasov la Sfinx – o calatorie in imagini

In ultimile luni m-am luat atat de mult cu viata incat am uitat sa scriu. De fapt nu am uitat, doar am secat… de inspiratie, de cuvinte, de energie si de timp liber. Obosita fizic si psihic dupa anul ce-a trecut, mi-am facut bagajele si m-am pornit spre Romania sa-mi vad familia, dupa inca un an de umblat prin lume. Mi-am promis acum cativa ani ca indiferent de tarile in care ma mai arunca viata, voi face tot posibilul sa ma intorc acasa de Craciun. Acasa in Romania.

Am sperat ca in tara imi pot incarca bateriile pentru noul an si imi pot pune ordine printre gandurile istovite. Ce a urmat nu numai ca mi-a incarcat bateriile si mi-a dat inca 10 de rezerva, dar a depasit cu mult asteptarile mele. Imi doream sa fac lucruri nesofisticate: sa petrec timp cu cei dragi, sa ma vad cu prietnii din tara si sa cunosc altii noi, sa dorm mult la mama acasa cum faceam candva si sa mananc mancare romaneasca cand vreau si cat vreau.

Nu mai vroiam alarme dimineata si nici agende incarcate cu intalniri obligatorii. Am reusit sa fac toate astea si inca un lucru in plus… sa sterg de pe lista #100 Sa ajung in Bucegi sa vad Sfinxul.  Sa-ti povestesc cum a fost… si mai ales sa-ti spun cum poti sa ajungi si tu daca asta iti doresti (cu bani putini!). Iti trebuie doar familia, prietenii si o masina. dorinta100sfinx.040 Mi-am dorit mult sa merg intr-un mini sejur cu ai mei la munte pentru ca eu nu fusesem niciodata intr-o vacanta cu fratii mei. Cand locuiam in Romania nu aveam bani de vacante, iar de cand m-am mutat la peste 10.000 de km de casa, problema este timpul si distanta. Asadar avea sa fie prima vacanta, ca tot imi plac mie lucrurile facute pentru prima data.

Initial am vrut sa se intample de Revelion, insa m-am trezit tarziu cu rezervarile si nu am mai gasit nimic disponibil la un pret rezonabil care sa imi placa. Asa ca am petrecut Craciunul si Revelionul la Barlad City, dupa care ne-am pornit spre Brasov. I-am luat pe toti din familie pe nepregatite. Abia au avut timp sa-si faca bagajele daramite sa faca planuri pentru cele 5 zile.

Am gasit cazare la o pensiune mica, simpla si draguta pe langa Tampa. Se numeste Pensiunea Pompi si o recomand cu drag, mai ales daca mergeti cu un grup mai are. Proprietarii au fost foarte amabili si ne-au pus la dispozitie tot ce am avut nevoie pentru a gati si a manca in familie asa cum ne-am dorit. Pretul a fost de 100 lei pe noapte/camera.

Am hotarat ca in fiecare seara vom planui impreuna ce ne dorim sa facem a doua zi. Prima zi a fost zi de condus spre Brasov si de plimbat prin Piata Sfatului si pe alea cu multe luminite. A doua zi ne-am aventurat sa urcam pe Tampa. Cea mai tanara persoana din gasca a fost nepotica Ana Maria care are 7 ani si cea mai in varsta Mamaia care are 74 de ani. Am urcat pe traseul normal (pe acolo pe unde urca si telecabina) si am reusit sa ajungem in varf in 2 ore. Privelistea era de vis! La coborare am venit pe Treptele lui Gabony, un traseu greu si foarte abrupt. Il recomand celor aventurosi care au o conditie fizica buna.

IMG_4216IMG_4378Dupa 6 ore de mers pe jos, am luat cina si am facut planuri pentru a treia zi. Vroiam sa facem ceva mai relaxant  care nu necesita atat de mult efort fizic. Am hotarat sa mergem la Pestera Valea Cetatii care este la aproximativ 3 kilometri de Rasnov, pe drumul catre Poiana Brasov.

Pestera Valea Cetatii este prima pestera iluminata din Romania. Mi-a placut foarte mult faptul ca fiecare tur (organizat din 30 in 30 de minute) este organizat cu ghid. Tipa (speolog de meserie) a vorbit despre formatiunile de stalactice si stalacmite din pestera, lungime, adancime, cand a fost descoperita, etc. Am fost foarte impresionata cand am aflat ca exista un traseu special organizat prin pestera care are iesire intr-o poienita. Lungimea este de aproape un kilometru si se pare ca acest traseu este preferat de catre corporatiile din Romania pentru activitatile de teambuilding. Asta da activitate interesanta cu colegii de la munca.

Un alt lucru care m-a surprins si de care nu auzisem niciodata a fost faptul ca membrii Filarmonicii din Brasov fac concerte in interiorul pesterii. Ni s-a spus ca acustica pesterii este atat de buna incat nu trebuiesc folosite boxe sau aparaturi de amplificare a sunetului. Cand am fost noi acolo nu era organizat nici un concert, insa mi-ar fi placut foarte mult sa aud unul de vioara. E ceva unic!

Si mai e unic si faptul ca pestera este subventionata de la stat pe o perioada de 50 de ani de catre un cetatean roman care a fost plecat multi ani prin lume si care si-a dorit sa investeasca in ceva in tara lui. Interesanta si frumoasa investitie!

Intrarea in Pestera Valea Cetatii costa 15 lei/pers. pentru adulti si 10 Lei pentru copii. O recomand cu placere! 53466234news_image_1769_1015100_5671

Dupa Pestera Valea Cetatii, am mers spre Poiana Brasov unde ne-am plimbat pe stradutele inundate de soare si de skiori suparati ca nu era zare de zapada. Am continuat ziua cu un pranz traditional la restaurantul Sura Dacilor. La cina ne-am adunat din nou la pensiune unde am facut planurile pentru urmatoarea zi, planuri care voiam noi sa contina mai multa aventura.

Am hotarat sa mergem sa vedem Sfinxul si Babele. A patra zi am condus spre Busteni de unde urma sa luam telecabina, urmand ca la coborare, unii dintre noi mai curajosi sa coboram pe jos. Odata ajunsi in Busteni, am aflat ca telecabina mai mergea doar 2-3 ore, ceea ce nu ne dadea timp suficient sa urcam, sa coboram si sa si mai admiram minunatiile naturii. Totodata, traseul pe care voiam sa coboram nu era deloc recomandat din cauza ghetii. Era mult prea periculos.

Telecabina ne-ar fi costat vreo 750 Lei pe toti, asa ca am facut reuniune de familie sa vedem daca cele 2 ore meritau atatia bani. In timp ce incercam sa luam o decizie, am fost abordati de niste indivizi dubiosi care se laudau ca sunt ghizi si care pentru 70 lei de persoana ne-ar fi dus sa vizitam Sfinxul, Babele si Crucea Caraiman insa ar fi stat dupa noi cateva ore in plus. Nu ne-am simtit in siguranta sa le folosim serviciile.

Ca prin minune am aflat de la o doamna care lucra la unul dintre magazinasele din Busteni ca se poate ajunge la Sfinx si cu masina personala. Ne-a dat traseul si ne-am pornit la drum. Era mult mai aventuros, mai bine in ceea ce priveste timpul si mai ieftin. Am scris la sfarsitul articolului traseul exact si am pus si o poza cu harta.

Drumul spre Sfinx a fost foarte bun si fara zapada. Mi-a adus aminte de curbele intortochiate de pe Transfagarasan. Am parcat masinile la Piatra Seaca si de acolo am mai mers pe jos 4 km pana in varf. Ne-a luat mai mult de o ora jumatate pana la Sfinx insa toata gasca a ajuns in varf, inclusiv Mamaia, Ana Maria si Ionela, sotia fratelui care intra in a 7 a luna de sarcina. Toti pentru unul si unul pentru toti 🙂

Nici prin cele mai indraznete ganduri n-am putut sa visez ca pe data de 8 Ianuarie 2014 reusesc sa sterg de pe lista dorinta # 100 Sa Ajung in Bucegi sa vad Sfinxul si cu atat mai putin ca voi putea spune “am facut-o si pe asta” cu toata familia. A fost o experienta unica si am vrut sa scriu despre ea pentru ca se merita impartasita cu cei dragi.

Se spune ca experientele avute in prima parte a anului vor fi presarate si peste lunile urmatoare. Altfel spus, ceea ce facem in primele doua luni ale anului va determina succesul si reusitele obtinute in celelalte 10 luni. 

Tu cum ti-ai inceput anul?

Lasa-mi un comentariu mai jos!

Pentru plimbari pe munti inalti, Diana

IMG_4340IMG_4337 100_5740

Din Busteni am urmat drumul E60 spre Ploiesti vreo 20 de minute. La intersectia cu 71 am facut dreapta spre Targoviste pe care am condus inca vreo 20de minute, dupa care am facut dreapta spre Piatra Arsa. Drumul este foarte bun dar ingust. Mare atentie la masinile care vin din sens opus. Peisajele sunt superbe. Mi-au amintit putin de Transfagarasan. La Piatra Arsa ne-am parcat si am mai mers pe jos inca vreo 4 kilometri pana sus la Sfinx si la Babe. Mare atentie la masinile care vin din sensul opus! Drumul este bine asfaltat insa este foarte ingust. Lasa-mi un comentariu daca mai ai intrebari despre traseu. Screen Shot 2014-01-23 at 4.59.30 PM

Comentarii de pe Facebook

comentarii

{ 4 comments… add one }
  • Matthew Cross January 27, 2014, 4:57 pm

    What an amazing, never-to-be-forgotten adventure that was!
    Awesome post : )

    • Diana January 27, 2014, 5:04 pm

      Indeed! It was super, uber, mega bonding. And it was the first 🙂 To many more to come…

  • Dorothea May 13, 2015, 8:43 am

    Care e traseul de urcare cu masina inspre Sfinx si Babe?

    • Diana May 13, 2015, 2:58 pm

      Sunt indicatii la sfarsitul articolului despre traseul exact…

Leave a Comment