≡ Menu

Machu Picchu – Impresii de calatorie si lectii de viata (Partea 1)

Machu Picchu

Calatoria mea imaginara la Machu Picchu a inceput acum mai mult de 3 ani cand, cu un grup de prieteni romani din New York, discutam idei vagi despre vizitarea acestui loc mistic si enigmatic. Pe atunci conversatia noastra era doar un vis frumos, destul de departe de indeplinit, insa nu imposibil.

La doar cativa ani dupa discutiile despre Machu Picchu, alergam prin ploaie in New York sa ajung la o intalnire cu aceeasi prieteni romani, insa de data aceasta la o partida de ping-pong la Spin, club deschis de faimoasa actrita Susan Sarandon  pentru amatorii de mingi jucause si distractie combinata cu exercitiu. Seara a fost intensa si frumoasa si din magia ei s-a renascut determinarea si dorinta noastra de a vizita Machu Picchu. Nu anul viitor, nu cand vom putea cere permisiunea vietilor noastre mult prea aglomerate sau cand situatia va fi ideala, ci ACUM, anul acesta. Asadar toti 4 (Alex, Ioana, Matthew si cu mine) ne pusesem deja pe lista Aventurii in inima Multilor Anzi cu destinatia finala Machu Picchu. La vremea aceea eram foarte putin constienti ce implica totul si prin cate detalii urma sa trecem pentru ca vacanta noastra sa fie una extraordinara. Toate acestea se intamplau in luna Martie anul trecut (2012), iar plecarea spre Peru o stabilisem in luna Mai a aceluiasi an. Asadar aveam 2 luni la dispozitie pentru a pune toate detaliile cap la coada si sa ne pregatim sufletele pentru ceea ce urma a fi aventura anului 2012. Pentru mine personal a fost una dintre aventurile vietii, pentru ca de 4 ani de cand m-am decis sa traiesc visul american  24 din 24 la un ritm ametitor, vacantele si timpul liber mi le-am petrecut mereu in Romania. Asadar Peru era prima mea destinatie de vacanta, alta decat tara natala.

La Machu PicchuLa scurt timp dupa seara cu pricina ne-am cumparat biletele de avion New York-Lima-Cusco care nu erau chiar rezonabile la pret, insa cuvantul cancel nu era in nici unul din vocabularele noastre. Dupa cumpararea biletului de avion ne-am gasit, la recomandarea unei prietene, o agentie de turism in Cusco, Peru care sa ne organizeze toata calatoria. La intoarcere am luat decizia sa venim spre casa din La Paz, Bolivia. Din experientele altor prieteni si din ce citisem online, se poate face totul si pe cont propriu insa cu foarte multe batai de cap. Am contractat agentia EcoManu sa ne organizeze tot itinerariul pe parcursul celor 2 saptamani in Peru si Bolivia: calatoria de 5 zile spre Machu Picchu, turul de 2 zile in Puno si Lacul Titicaca, Peru precum si turul din Bolivia pentru a vizita Tiuanaku, unul din cele mai vechi orase din lume.  Recomand agentia EcoManu. Au fost seriosi, si-au onorat contractul si au facut tot posibilul ca experienta noastra sa fie una buna. Au fost cateva exceptii despre care va voi spune pe parcurs, insa pentru ca planurile de acasa nu se potrivesc niciodata cu cele din targ, am considerat micile impedimente ca si normale.

La scurt timp dupa seara cu pricina ne-am cumparat biletele de avion New York-Lima-Cusco care nu erau chiar rezonabile la pret, insa cuvantul cancel nu era in nici unul din vocabularele noastre. Dupa cumpararea biletului de avion ne-am gasit, la recomandarea unei prietene, o agentie de turism in Cusco, Peru care sa ne organizeze toata calatoria. La intoarcere am luat decizia sa venim spre casa din La Paz, Bolivia. Din experientele altor prieteni si din ce citisem online, se poate face totul si pe cont propriu insa cu foarte multe batai de cap. Am contractat agentia EcoManu sa ne organizeze tot itinerariul pe parcursul celor 2 saptamani in Peru si Bolivia: calatoria de 5 zile spre Machu Picchu, turul de 2 zile in Puno si Lacul Titicaca, Peru precum si turul din Bolivia pentru a vizita Tiuanaku, unul din cele mai vechi orase din lume.  Recomand agentia EcoManu. Au fost seriosi, si-au onorat contractul si au facut tot posibilul ca experienta noastra sa fie una buna. Au fost cateva exceptii despre care va voi spune pe parcurs, insa pentru ca planurile de acasa nu se potrivesc niciodata cu cele din targ, am considerat micile impedimente ca si normale.

Sosise si ziua de 17 Mai cand trebuia sa decolam de pe aeroportul John F. Kennedy din New York. Am zburat New York – Lima cu LAN Airlines si acolo am poposit cateva ore, ca mai apoi sa luam un alt zbor spre Cusco, pentru a ajunge mai aproape de Machu Pichhu. Cusco este un oraș incas situat lângă Valea Urubamba în lanțul muntos al Anzilor.

Odata ajunsi in Cusco am fost asteptati de un sofer de taxi la aeroport care avea o pancarda cu numele nostru pe ea. Prietenos si voios ne-a pus muzica peruviana pentru a ne incepe aventura in cultura lor. Strazile, traficul si poluarea, precum si masinile cu schimbator de viteze mi-au adus un pic aminte de Romania. Taxi-ul ne-a dus la Hotel Ninos care e la maxim 15 minute de aeroport, foarte aproape de Plaza del Armas din Cusco. Hotelul Ninos este un loc foarte dragut cu o poveste frumoasa in spatele lui. A fost construit de o femeie din Olanda care la prima ei vizita in Cusco acum multi ani in urma, a ramas cu un gust dulce amariu cand a observat cat de multi copii cersesc pe strazile orasului si nu au acces, din cauza saraciei, la educatie, medicina si o viata normala. Camerele hotelului poarta numele copiilor care au fost ajutati de catre Yolanda, cea care a construit hotelul, iar profitul obtinut de afacere este folosit pentru a hrani copiii saraci din Cusco. Cat de frumos!

Hotel Ninos, Cusco, Peru

Copilas care isi facea temele la Hotel Ninos

Ceai de frunza de coca

Ceai de frunze de coca

La Ninos Hotel, chiar dupa check in, am fost serviti cu ceai de frunza de coca (engleza: coca leaf tea; spanioala: mate de coca). Ceaiul de coca este una din bauturile de baza in Peru, iar beneficiile (slabit, energie, intarirea sistemul imunitar, digestie si raul de altitudine) sunt bine cunoscute. Frunzele de coca au o valoare medicală, culturală şi chiar religioasă în Peru si Bolivia, iar utilizarea lor datează de mii de ani. Planta a fost folosită în regiunea Anzilor ca o plantă sacră şi a fost consumată sub formă de ceai. In Statele Unite si nu numai frunza de coca este interzisa.

Dupa ce ne-am servit ceaiul de frunze de coca, am iesit si ne-am plimbat prin centrul orasului Cusco in zona Plaza del Armas. Era foarte aglomerat si care mai de care incerca sa ne vanda ba tablouri, ba suveniruri, ba masaje sau excursii spre Machu Picchu. Nu ne-am putut bucura mult de centrul orasului pentru ca eram asaltati cu tot felul de oferte de peruvienii care ne vedeau de la distanta ca suntem turisti. Ne-am grabit sa ajungem la agentia EcoManu care pusese toate detaliile excursiei noastre cap la cap. Urmatoarele 5 zile urma sa le petrecem in inima Muntilor Anzi, mergand pe jos mai mult de 80 de kilometri cu alte 8 persoane venite din toate colturile lumii. Pe parcursul trekking-ului aveam sa atingem altitudinea de 4600 metri in varful Muntelui Salkantai, insotiti de ghidul nostru pe nume Juan Carlos. Cu el am parcurs pas cu pas fiecare detaliu al itinerariului pentru a fi siguri ca toti vom ajunge pana la destinatia finala: Machu Picchu.

Plaza del Armas, Cusco, Peru

Plaza del Armas, Cusco, Peru

Cusco, Peru

Cusco, Peru

Oamenii din Peru sunt foarte zambitori

Oamenii din Peru sunt foarte zambitori

La mai putin de 12 ore de cand ma aflam in Cusco incepusem sa ma simt rau din cauza altitudinii (altitude sickness). Cusco este la o altitudine de 3400 m si pentru mine era prima data cand ma aflam la asa o inaltime. Corpul meu nu era obisnuit cu asta si nici nu stiam ce e de facut ca sa-mi treaca. Incepusem sa-mi fac griji pentru starea in care ma aflam, dar mai ales pentru cele 5 zile care urmau. Raul de altitudine se manifesta de obicei prin a nu putea manca sau bea nimic, dureri de cap puternice, senzatie de sufocare si mai ales de greata, care nu trece nici cu toate lamaile pe care le-ai manca.

Juan Carlos, ghidul nostru si mai tarziu aveam sa descopar, ingerul nostru pazitor, a venit la hotel in jur de ora 8pm sa ne aduca sacii de dormit si sa ne vorbeasca despre Salcantay Trek, traseul pe care-l alesesem. Prima zi a trekkingului incepea la ora 5 simineata si se termina dupa 18 kilometri de mers pe jos. Era o discrepanta  mare intre informatiile date de la agentie si cele primite de la ghid. Agentia ne spusese ca in prima zi vor fi doar 6 km de mers pe jos. Cu priviri disperate ne-am uitat unii la altii si ne-am dat seama ca planurile de acasa nu se vor potrivi deloc cu cele din targ. Informatiile de pe hartiile agentiei sunau ca fiind realizabile in comparatie cu realitatea care ne era prezentata de catre Juan Carlos. Eram speriata si resemnata, iar asta se intampla inca de la inceputul drumului catre Machu Picchu. Singura speranta pe care o mai aveam erau cele 7 ore de somn. Abia acum aveam sa-mi testez cu adevarat limitele. Acum cand ma aflam in fata un vis mult asteptat, care depindea doar de mine sa fie implinit.

Partea a 2 a curand … To be continued…

Poti citi aici Partea 2 si Partea 3 a acestui articol.

Comentarii de pe Facebook

comentarii

{ 2 comments… add one }

Leave a Comment