≡ Menu

6 Lectii invatate in 6 ani in America

Azi se fac 6 ani de cand mi-am facut bagajul, mi-am pus toate gandurile si sperantele in el si m-am mutat definitiv in America. Aveam doar 22 de ani, iar acum la 28 daca ar trebui sa o mai fac inca odata, as alege acelasi drum fara nici un fel de ezitare, nu pentru ca a fost usor, ci pentru ca m-a facut sa cresc enorm de mult ca om.

Acum cand ma uit in urma, realizez ca nu eu am ales sa ma imbarc pe acest drum, cel putin la nivel constient. As spune mai bine ca drumul m-a ales pe mine. Poate pentru ca m-a considerat vrednica sa-l parcurg, poate pentru ca a trebuit sa culeg cateva lectii din el sau poate pentru ca a stiut ca am ceva de dat care daca as fi ramas in tara nu ar fi iesit din mine. Nu voi sti niciodata sigur.

America, ca orice alta tara straina de altfel, te invata foarte multe. Te invata despre sistemul ei si cu toate ca uneori iti arata coltii si te determina sa te lasi batut, iti si aminteste des de ce ti-ai dorit-o la inceput. Te invata despre toleranta si oameni si despre cum trebuie sa ii accepti indiferent de origine sau credinta, opinii sau orientare sexuala. Te invata   despre viata in toate formele ei posibile si despre ce trebuie sa faci ca sa fii acceptat. Insa, cred eu ca cel mai tare te invata cum sa te reinventezi si sa te redefinesti. In cazul meu a fost mai greu pentru ca atunci cand m-am mutat aici nu eram nici bine definita si nici inventata. America te invata cum sa storci din tine tot ce ai mai bun si sa pui acel bun la bataie pentru ceva mai mare decat tine. Iti ofera foarte multe insa te face sa te simti si dator.

In cei 6 ani de cand ma infrupt din plin din tot ceea ce-mi ofera am invatat niste lectii pe care simt sa le impartasesc cu tine, cel care vii pe acest site in cautare de ceva, exact cum am fost si eu atunci cand am inceput sa-l scriu.

1. Am invatat ca e absolut ok sa fiu eu insami. Oricat de cliseic suna, cei care sunt plecati prin lume stiu cel mai bine despre cum se traieste si cat de greu se invata lectia asta. Mi-am dorit, ca orice om care si-a dat tara mama in schimbul unei tari adoptive, sa fiu acceptata si sa simt ca apartin, asa ca la inceput am crezut ca daca voi fi exact ca ei, ca americanii, procesul de asimilare al culturii va fi mult mai usor. M-am straduit sa ma comport ca ei, sa vorbesc ca ei, sa muncesc ca ei. Am tras de mine la maxim si m-am straduit pe cat de mult posibil sa ascund ceea ce eram eu. Am crezut ca eu, Diana, fata venita dintr-un oras mic de provincie precum Barladul, nu este de ajuns pentru a se ridica standardele inalte cerute de tara tuturor posibilitatilor. Ei bine m-am inselat amarnic, pentru ca nefericirea mea se multiplica cu fiecare principiu de viata pe care il incalcam. Mi-au trebuit cativa ani buni ca sa-mi dau seama ca sunt suficienta in diversitatea asta de oameni veniti din toate colturile lumii, care mai de care dornici sa traiasca propria interpretare a visului American.

2. Am invatat ca nu mi se da ceea ce merit, ci mi se ofera lucrurile pentru care negociez. Ani de zile am avut o nemultumire continua din suflet ca nu mi se apreciaza adevarata valoare si ca nu sunt recompensata financiar cum merit, cum de altfel poate simti si tu, indiferent ca esti inca acasa sau in strainatate. Nemultumirea mea a incetat atunci cand am invat sa negociez, pe plan personal si pe cel profesional si mi-am definit foarte bine valoarea cartilor pe care le-am pus pe masa.

3. Am invatat cat de mult conteaza bagajul de valori cu care m-am pornit de acasa. Da, exact cei sapte ani de acasa, pe care  am ajuns sa-i apreciez din ce in ce mai mult cand am intalnit diversitatea lumii din jurul meu. Acesti 7 ani sunt ceea ce americanii numesc common sense. Le pot multumi doar alor mei dragi parinti care au dat la schimb dorintele lor pe educatia mea si a fratilor mei.

4. Am invatat ca viata imi da pe deplin exact ceea de ce am nevoie si cat de mult conteaza sa-mi aduc si eu aportul de munca pentru a transforma ideile in realitate. Am observat ca ideile sunt de numarul milioanelor si ca multe dintre ele sunt cu adevarat exceptionale, insa nu se materializeaza nimic fara actiune. Actiunea este mama indeplinirilor si a succesului.

5. Am invatat ca progresul meu ca om este direct proportional cu valoarea oamenilor care ma inconjoara zilnic. Se spune ca suntem suma a celor cinci oameni cu care ne petrecem timpul frecvent. De doua ori pana acum am facut adunarea valorii oamenilor care ma inconjoara si de fiecare data cand nu mi-a dat cum trebuia m-am pornit printr-un process de curatare a detractorilor din viata mea. Oricat de dureros a fost procesul la momentul respectiv m-a ajutat sa ma inalt mai mult, in ganduri, in idei si in fapte.

6. Am invatat sa spun NU lucrurilor care nu se aliniaza cu ceea ce sunt eu si cu directia spre care vreau sa ma indrept pe viitor. Daca de obicei unele lucruri sunt usor de spus si greu de facut mie mi se pare ca atunci cand vine vorba de spus NU, este exact invers. NU este foarte greu de spus si mai usor uneori de facut, in special pentru noi femeile.

Si mai presus de toate am invatat ca la orice inceput de calatorie ma pornesc la drum cu mine si cu Dumnezeu…

Cu drag,

Diana

P.S. Lasa-mi un comentariu mai jos si spune-mi… tu ce ai invatat prin lume?

IMG_0453

Comentarii de pe Facebook

comentarii

{ 1 comment… add one }
  • Ramona March 19, 2015, 7:56 am

    Esti minunata!

Leave a Comment